ZIUA UNIVERSALĂ A IEI "Diferenţa între o ie autentică şi una nouă se observă foarte uşor, pe baza nodurilor din interior”

• (Interviu cu Dana Vulcu, colecţionar)

Costumul tradiţional a supravieţuit de-a lungul secolelor şi datorită colecţionarilor care au adunat produsele făurite de femeile din mediul rural, le-au recondiţionat pe cele care au avut nevoie de mici retuşuri şi le-au repus în valoare păstrând patina timpului aşezată peste acestea. În lipsa colecţionarilor de obiecte vechi, tradiţionale, multe dintre costumele populare s-au pierdut sau au dispărut pur şi simplu din patrimoniul naţional.

Am avut norocul să întâlnim un astfel de colecţionar la târgul care a avut loc săptămâna trecută în Bucureşti, la Muzeul Naţional al Ţăranului Român. Este vorba despre Dana Vulcu, care, în anul 1992, a început să colecţioneze primele costume şi care îşi aminteşte acum cu regret că prin mâinile sale au trecut şi alte costume tradiţionale foarte valoroase, pentru care la vremea respectivă nu a avut cunoştinţele şi puterea necesară pentru a le achiziţiona sau păstra. De-a lungul anilor, doamna Vulcu din piesele adunate din toată ţara a creat o adevărată colecţie de patrimoniu, iar o parte dintre acestea au fost expuse în Bucureşti săptămâna trecută.

Despre colecţia Danei Vulcu şi despre ce înseamnă o ie tradiţională vă invităm să aflaţi mai multe din rândurile următoare.

Reporter: De când colecţionaţi costume populare?

Dana Vulcu: Din anul 1992, de când am descoperit primul costum autentic românesc şi până acum.

Reporter: În ce zonă aţi descoperit primul costum românesc colecţionat de dumneavoastră?

Dana Vulcu: În Bucovina, regiune a ţării de unde provin.

Reporter: Ce vechime au costumele pe care le colecţionaţi?

Dana Vulcu: În colecţia mea se găsesc costume de 200 de ani, 100 ani, 60 de ani, depinde de zonă. Cele din zona de munte sunt mai vechi, cele din zona de câmpie sunt mai noi. În funcţie de unde provin, căci atunci femeile - nu erau ca acum frigidere cu curent electric - trebuiau să gătească, trebuiau să aibă grijă de copii, să îi ducă la şcoală, să aibă grijă de animale, să aibă grijă de soţ, să facă treabă la câmp, iar în acele vremuri lucrau numai iarna.

Reporter: Există vreo deosebire între ia de câmpie şi ia de munte? Au motive care să le diferenţieze?

Dana Vulcu: Există deosebiri foarte mari. În afară de motivele care le deosebesc, intervine şi pânza. Pânza de munte este mai groasă, mai rezistentă, din cânepă cu in, pe când pânza de câmpie era din bumbac cu in, mai subţire pentru că era foarte cald şi trebuia să permită corpului să transpire. Apoi avem iile de pădure sau de Oaş care sunt foarte încărcate, care cântăresc câteva kilograme, în comparaţie cu iile de borangic din zona Teleorman care au câteva sute de grame. Deci există diferenţe. În funcţie de zona din care provin, calitatea pânzei, pânza în sine, greutatea ei diferă. Iar modelurile diferă şi ele. Într-adevăr, fiecare zonă are specificul ei. Spre exemplu, în Bucovina predomină trandafirii, în zona Gorjului regăsim pe foarte multe ii coloana infinitului, în zona Olteniei avem irisul şi violeta albastră, în Sibiu avem motive alb cu negru, simple, zona Mehedinţi are motivele ei. Practic fiecare zonă din ţară are propriile motive pe iile care se poartă acolo.

Reporter: În zona din care proveniţi mai există meşteri populari, artizani, care să se ocupe de ţeserea iilor?

"Diferenţa între o ie autentică şi una nouă se observă foarte uşor, pe baza nodurilor din interior”

Dana Vulcu: Mai sunt şi încearcă să reînvie tradiţia, numai că, din păcate, nemaicultivându-se cânepă şi in calitatea pânzei nu mai este aceeaşi cu iile din trecut. Cât ne-am chinuit şi cât am încercat să le reproducem şi să căutăm materiale bune, tot nu găsim.

Reporter: A intrat tehnologia în producerea costumelor populare şi iilor? Recent am fost în Oltenia de sub munte şi am văzut un artizan popular care ţesea modelele de pe ii la o maşină de cusut computerizată.

Dana Vulcu: Da. Din păcate „prietenii” noştri chinezi ne-au copiat foarte mult. Şi nu numai ei. La fel au făcut şi antreprenorii din India şi din Pakistan. Nu am nimic cu ei, pentru că fiecare încearcă să câştige o pâine, dar diferenţa între o ie autentică şi una nouă se observă foarte uşor.

Reporter: Care este cel mai scump şi cel mai ieftin exponat din colecţia dumneavoastră?

Dana Vulcu: Una este colecţia mea privată şi altceva ce expun la diferite evenimente din ţară dedicate costumului popular. Dacă ne raportăm la ce am aici, cel mai scump costum este din borangic cu fir metalic - ia, iar vulnicul (n.red. - sau vâlnicul, care înseamnă fotă încreţită în talie şi despicată în faţă, care aparţine portului popular oltenesc) - care de fapt este un peşte de Romanaţi - şi datează undeva de pe la începutul anilor 1920-1930. Cele mai ieftine sunt cele pe care le recondiţionez şi, din păcate, nu pot să scot timpul şi patina vremurilor, deoarece şi-au pus amprenta pe ele.

"Diferenţa între o ie autentică şi una nouă se observă foarte uşor, pe baza nodurilor din interior”

Reporter: Cum pot fi promovate ia şi costumul naţional în aşa fel încât să nu mai fie confundate de cumpărători cu ce vine din China, India sau Pakistan?

Dana Vulcu: Totul ţine de cultura fiecăruia şi de cât îşi dă interesul să afle dacă o ie este autentică sau nu. Se poate observa foarte simplu, doar întorcând ia pe dos şi uitându-se dacă ia are noduri sau nu.

Reporter: Vă mulţumim.